Am sa continui povestirea despre intalnirea de la Alba Iulia de unde am lasat-o, adica voi povesti ce s-a intamplat in cea de-a doua zi.
Sambata dimineata la ora la care m-am sculat eu terasa pensiunii era goala, dar nu a ramas asa mult timp.Usor s-a umplut. Doar Doina si Nicu Varga au luat micul dejun in sala de mese(din cauza televizorului la care Nicu nu pierde nci o emisiune) restul au iesit pe terasa dupa ce si-au umplut farfuriile cu ce le-a dorit inima si au adus si cestile de cafea cu sau fara lapte.
Eu am baut si un pahar de socata rece, rece. Apoi am discutat despre ce o sa facem toata ziua. Sa mergem la Cetate, apoi sa vizitam Manastirea Ramet, iar seara sa ne delectam cu un gratar diversificat la pensiune.
Dupa micul dejun, ne-am grupat in masini si am pornit spre Cetate sa o mai vizitam si anul acesta si sa o poata vedea si fetele care veneau pentru prima data la Alba Iulia(Doina Ghidu, Iuliana Ionescu, Leontina, Camelia si Pusi). An de an Cetatea este mai frumoasa fiind reabilitata continuu. Nu s-au incheiat inca lucrarile, mai sunt multe de facut dupa cum ne-a spus Anena.
N-am sa mai scriu povestea Cetatii ca au facut-o deja fetele si apoi nenea Google(vorba lui Sidy) o stie mai bine decat mine.
In periplul prin cetate m-am intalnit si cu o prietena virtuala care locuieste in Alba Iulia si sunt fericita ca suntem deja prietene si "face a face" nu numai virtual. De acum si Eugenia Munteanu va face parte din grupul nostru de prieteni si dorim sa ne revedem cat se poate de des! Deja am racolat-o!
Am continuat sa facem poze pe unde ne-a facut placere.
Dar n-am uitat ca venisem aici mai ales sa vedem ceremonia de schimbare a garzii, pe care nici Eugenia n-a vazut-o pana atunci niciodata. N-a ajuns niciodata la Cetate sambata la ora pranzului.
E ceva foarte impresionant. Si se incheie cu ridicarea steagurilor Cetatii Alba Carolina si a Municipiului Alba Iulia. Apoi soldatii coboara in santurile cetatii si merg sa execute trei salve de tun. Si anul acesta m-au strabatut mii de fiori. Cred ca daca as vedea aceasta ceremonie de o mie de ori, tot as fi impresionata. Am simtit ceva maret, ce nu se poate descrie in cuvinte.
Am plecat cu sentimentul ca m-am incarcat de energie pozitiva ca sa pot sa ma intorc gata pregatita sa infrunt iar vicisitudinile vietii de zi cu zi. Cu parere de rau m-am despartit de noua mea prietena Eugenia. Ne-am urcat in masini si am mers la mallul din Alba sa ne luan pranzul la caserola si sa pornim spre manastire.
Putine poze de la mall, numai Doina Ghidu a fotografiat bazinul cu pesti. Doina Varga a cautat in diserare un magazin de unde sa poata cumpara stiksuri pentru Nicusor. Avea si el o pofta! Cu greutate Vali ne-a adunat iar la masini, dupa ce ne-a bombanit ca intarziem, pentru ca la manastire aveam intalnire cu prietenii nostri din Tarnaveni: Maria Elena, Angela si Nelu.Pe drumul spre manastire, in masina, Vali ne-a spus bancuri, ne-a cantat, dar cel mai mult ne-a povestit de nepotelul lui, de care ii este tare dor.
Am ajuns!
Surpriza ne-a facut-o Maria Elena ca a venit si cu dulceata de nepotica a ei, Cristina.
Dar nu stiu din ce motiv, am ajuns la manastire cu o foame de lup. Doar mancasem consistent la pensiune de dimineata. Vorba lui Nicusor: Credeam ca am mancat pentru toata ziua. Asa ca n-am mai asteptat sa intram in manastire unde am fi gasit o masa cu bancute(noi nu stiam de ea) si ne-am asezat care pe unde sa ne desfacem pachetele cumparate de la mall. Eu cu Leontina am vrut sa stam pe iarba ca pe bancute venea o mare caldura. Vali ne-a dat o foaie de cort sa stam pe ea.
Dupa ce ne-a pozat pe toate indopandu-ne, Medy s-a asezat si ea sa manance.
Dar dupa masa, mergea o racoreala in apa rece de munte. Asa ca: hai la balacit!
Daca am fi mers pe firul raului in sus am fi vazut un peisaj salbatic de o frumusete rara. Fiindca n-am mers ma multumesc sa vad filmuletul asta care m-a ametit:
Sigur ca n-am uitat ca scopul era sa vizitam manastirea si sa ne luam in sticle apa de la Izvorul Tamaduirii.
Aparatele de fotografiat au functionat non stop. Imprejurimile manastirii sunt ca din poveste. Este un loc mirific pe care sigur ca mai vreau sa-l vizitez.
Am gasit si un mic filmulet pe Youtube:
Dar si pozele noastre sunt destul de graitoare.
Din senin, din iarba verde, cerul s-a umplut de nori negrii si amenintatori, ceea ce ne-a speriat rau si am plecat grabiti spre masini. N-as putea sa spun ca am vizitat manastirea. A fost prea putin si prea in graba, plus ca ne-am despartit prea repede de Maria Elena si Angela.
Am ajuns la pensiune, ne-am dusat, ne-am primenit, dar am avut o mare surpriza de la Mone si Gaby. Ne-au facut cadou cate o rochie arabeasca si pentru ca nu au stiut exact cate o sa fim, celor care nu erau in plan le-au daruit cate un portofel. Au venit si Anena cu Adrian si fratele ei Victor cu frumoasa lui sotie Diana. Ca sa ne distram, ne-am imbracat toate in rochiile primite de la Mone si ne-am pozat cu sultanul nostru. Distractia a inceput! Sidonia spune ca de acum nu mai suntem gustoase. Suntem Monecioase!
Intre timp au sosit, alfel nu se putea, prietenii nostrii din Alba Iulia, Menuca si colegul ei de camera Sandu si nu au venit cu mana goala. Au adus doua platouri cu faimoasele de acum placinte ale Menucai.
Alaturi sfaraiau gratarele. Se anunta o seara frumoasa si asa a fost.
Te saturi numai cand o vezi pe Anena mancand. Savureaza tot ce mananca.N-au lipsit nici bauturile. Anena a adus o tuica batrana de 10 ani si un vin negru, o bunatate. Vali si Mone au adus si ei ceva tarie, iar din partea casei a fost tot o tuica foarte buna, naturala. Mi-am facut de cap si am gustat din toate. Dar mi-a ramas gandul la berea brumata pe care a baut-o Doina.
Petrecerea s-a incheiat dupa miezul noptii. Am avut si artificii de la o nunta din apropiere. S-a cantat, s-au spus glume si bancuri. Intr-un cuvant ne-am simtit bine. Am mers in camere sa ne odihnim ca a doua zi ne astepta drumul catre casele noastre. Duminica dimineata am mers toti, mai putin Alina si Iuliana de la Craiova, la casa lui Teo, sora Anenei. Acolo, pe terasa casei am mai stat un pic la o mica barfa, am mai baut o cafeluta, am mai rontait cate ceva vrand parca sa mai amanam un pic clipa despartirii.
Spre norocul meu, tirul glumelor lui Medy a fost indreptat anul asta spre Iuliana Tarnoveanu.
La revedere prieteni dragi!
Acum asteptam intalnirea viitoare. Toti am fost de acord ca trebuie sa stam impreuna mai mult timp. Ori ne intalnim de doua ori pe an, ori intalnirile sa dureze mai mult de trei zile.
Nu am cuvinte cu care sa pot multumi Anenei si familiei ei pentru felul cum ne primesc si se ocupa de fiecare in parte. De data asta am mers peste tot cu Vali si Sidy cu masina. Va multumesc frumos dragilor!
Fetelor le multumesc pentru pozele pe care le-au facut si le-au postat ca sa-mi pot scrie si eu povestea.
Cele mai multe poze folosite de mine sunt cele pe care le-a facut Doina Ghidu si pe care mi le-a dat pe un CD intr-o noapte fierbinte in Bucuresti.
Asta este povestea mea! Nu sunt o mare scriitoare, dar sper sa va fi placut.
Pana la viitoarea intalnire va spun inca odata : La revedere!
