Prietenii lui Maxi

Frumusetea asta e Toshy, o doamna venerabila de vreo 15 ani. Eleganta si distinsa.
Nu se mai lasa impresionata de nimic. E foarte inteleapta!

Pe nazdravanul asta il cheama Bamboo! E foarte curios, nazdravan si jucaus, dar si nespus de mancacios, desi nu se vede deloc cat de mult mananca.

De catva timp, Maxi are doi prieteni( pisicile ficei mele).

Mi-a fost tare frica sa nu-i bata si sa transforme casa intr-un camp de lupta.

Dar n-a fost asa.

Dupa cateva zile cand i-am tinut departe unii de altii, am inceput sa-i las sa stea impreuna, bine-nteles, supraveghiati.

S-au mirosit, s-au mai si marait, dar faptul ca Bamboo a fost foarte sigur pe el si a innaintat fara vreun complex pe teritoriul lui Maxi, iar Toshy nu l-a bagat in seama, cred c-a fost de bun augur.

Acum cred ca ar fi o nenorocire sa-i desparti. Baietii se joaca impreuna in fiecare dimineata, cand ai mai vrea si tu sa mai dormi un pic, iar Toshy ii supravegheza cu distinctie. Si ii spala pe fiecare, dar mai ales pe Maxi care ii raspunde la fel, sa nu cumva sa fie prea murdari dupa ce s-au tavalit unul pe altul prin toata casa.

Dupa ce te-au trezit din somn cu joaca lor, trec pe la castronelele cu mancare, beau apa din galetusa mea cu apa pentru flori(cea din recipientul lor pentru apa nu le mai place) si-si cauta fiecare cate un loc sa doarma. Uneori dorm toti trei in patul meu, dar de cele mai multe ori, baietii gasesc locuri inedite.(pe un scaun din balcon, pe biblioteca sau pe dulap, pe vreun raft din biblioteca unde au gasit un locsor liber, printre lucrurile stranse de pe sarma care asteapta sa fie calcate, pe birou, pe tastatura calculatorului, pe masuta lui Alex, etc).

Sa auzi cum se mai cauta cand se trezesc si nu-i vad pe ceilalti doi.

Ii iubesc pe toti trei, dar mai ales pe distinsa doamna de care imi era frica atunci cand era mai mica, fiindca ma scuipa de cate ori ma vedea, ori ma impingea cu labutele sa ma dea jos de pe patul ei.

Viata e mai frumoasa cand niste fiinte nevinovate asteapta dragostea ta, uiti de toate grijile si le acorzi atentia cuvenita.

Acum, cand scriu aceste randuri, nu-i niciunul prin preajma si e liniste in casa. Sigur dorm.

Read more

Cum... am uitat să vi-l prezint pe Maxi

Trebuie să-l cunoaşteţi pe Maxi!

El este pisoiul nostru răsfăţat şi drag, pus toată ziua şi mai ales noaptea, pe tot felul de şotii!

Plăcerea lui cea mai mare, când nu doarme în braţele lui Alex, sau nu se-ntinde pe hârţoagele mele, sau pe tastatura calculatorului şi se pisiceşte să-l mângâi, este să stea pe pervazul geamului de la bucătărie şi să urmărească vrăbiile şi guguştiucii cărora le pun eu de mâncare.

Din când în când, urmărirea e plină de succes. Adică reuşeşte să prindă câte o prostuţă de vrabie care nu zboară destul de repede atunci când se năpusteşte el spre ea, după ce a pândit-o cu răbdare pe ea şi pe surorile ei şi câte o jumătate de oră. Săracele vrăbiuţe!

Ca orice animal de companie, are un stăpân pe care-l recunoaşte şi-l îndrăgeşte necondiţionat, pe Alex. Eu nu sunt decât persoana care-l îngrijeşte şi care-i dă să mănânce. Nu mă bagă în seamă decât atunci când Alex lipseşte de acasă, când îi este foame şi castronelul este gol sau când vine un miros de ceva bun din bucătărie şi vrea să ştie ce este, pentru că el nu mănâncă decât mâncare uscată dar gustă de pe degetele mele tot ce-i gâdilă papilele gustative.

Fac excepţie de la regulă: gălbenuşul de ou şi şunca de Praga. Astea da, astea îi plac! Dar nu prea des şi nici în cantitate prea mare.

Vi s-a părut că l-am lăudat? Am însă şi poveşti neplăcute despre frumosul nostru pisoi.

Când vine fica mea la mine, Maxi stă închis pentru că o zgârie şi o muşcă de o face praf şi mai am şi câţiva vecini cărora le e frică de el pentru că i-a muşcat.

Şi pe mine mă muşcă dacă îndrăznesc să mă duc să-i trezesc stăpânul. Când sună ceasul lui Alex, Maxi se şi postează în uşă, să nu cumva să-ndrăznesc să intru să-l trezesc. Dacă n-am ţinut cont de avertismentul lui şi am îndrăznit totuşi să intru să-l trezesc, cum am întors spatele să plec, m-a şi muşcat de picioare. Acum doar se face că mă muşcă, dar când era mai mic, aveam picioarele pline de muşcături şi zgârieturi.

Am să mai scriu şi altădată despre frumosul nostru pisoi, care e o corcitură între un maidanez şi o birmaneză.

Read more