30 IULIE- ZIUA DE NASTERE A LUI PASTOREL

Am ramas datoare cu alte retete din aventurile gastronomice ale lui Pastorel.
Dar astazi la 116 ani(1894) de la nasterea lui n-am sa scriu nici o reteta. Am sa va scriu cateva epigrame, domeniu pe care il stapanea cu deosebita maiestrie.
Mai intai am sa scriu o epigrama elogiu a lui Mircea Ionescu Quintus dedicata lui Pastorel.
Sa-nchinam paharul
Pentru Pastorel
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el.
Ca un adevărat cavaler al spiritului, s-a duelat cu prostia, cu egoismul, cu laşitatea, cu teama de moarte chiar, ilustrând pe deplin deviza-i binecunoscută: „În viaţă am făcut ce-am vrut, în artă ceea ce-am putut”.

Inclinatia lui spre literatura, dar mai ales spre epigrama, a fost remarcata inca de pe bancile liceului de catre profesorul de literatura Fantanaru caruia nu-i era strain vinul de Cotnar.
La teza din clasa a V a de liceu subiectul a fost despre epigrama. Tot ce a scris Pastorel in teza au fost urmatoarele raduri:
Daca apa din fantana
S-ar preface in vin Cotnar
As lasa limba romana
Si m-as face Fantanar.
Cand a adus lucrarile si a ajuns la cea a lui Pastorel, profesorul i-a adresat urmatoarele cuvinte pline de nedisimulata admiratie:
-Magarule, unu la purtare si zece pentru epigrama!
Nelipsit al localurilor boemei literare iesene si bucurestene Pastorel Teodoreanu isi bine dispunea comesenii nu numai prin istorisirile sale culinare, dar si prin epigramele ce i-au sporit celebritatea. Unele dintre epigrame au circulat pe cale orala. E lesne de inteles de ce nu puteau fi publicate in perioada postbelica:

La sosirea rusilor:

Pe drumeagul din catun
Venea ieri un rus si-un tun;
Tunul rus
Si rusul tun!

Armistitiul ne-a impus
Sa dam boii pentru rus!
Ca sa completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

Statuii ostasului sovietic:

Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca sa te vada popoarele...
Sau fiindca-ti put picioarele?

Votati soarele!
Când te vad asa pe garduri
Si cu raze împrejur,
Mai ca-mi vine sa te-asemui
Cu o gaura de c*r!

Dupa alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votati soarele!

”Aici doarme Pastorel,
Baiat bun si suflet fin,
Daca treceti pe la el,
Nu-l treziti, ca cere vin!”

Nu credeam s-ajung vreodata
C-am sa pot sa fiu în stare
Ca facând pipi pe garduri,
Sa o fac direct în... soare!

Din Banat pâna la Iasi
Se resimte lipsa sarii,
Fiindca cei mai multi ocnasi
Au ajuns la cârma tarii.

Catren omagial catre Caragiale:

Cu greu îmi vine sa astern,
Un adevar ce nu-l suport,
Ca tocmai tu sa fii cel mort
Si Catavencu cel etern...

La Pelisor, palat transformat de regimul comunist în casa de creatie:

Voi, creatori ai artei pure,
Ce stati acuma la padure,
Sa fiti atenti când va plimbati
Sa nu calcati în ... ce creati!

Guvernul Groza
În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri, pentru completare,
Însa ca sa fie cabinet etern,
Îmi bag si eu membrul... în acest guvern!

Aroma vinului

Aroma vinului trecut
Încet la cap se suie
Era pe când nu s-a baut
Azi l-am baut si nu e.

Causas rerum

Afla, bând paharul
Mic, dar venerabil,
Ca nu-i vin Cotnarul,
E soare potabil.

Domnilor cârciumari din tara mea

M-a ajuns amarul,
Apa si veninul:
Sa va fie anul
Cum v-o fi si vinul.

Laringologului

Când îmi spui: “Deschide gura!”
Si te uiti în ea cu farul,
Vrei sa dregi cu picatura
Ce n-am dres eu cu paharul!

Pentru subtilul…

Pentru subtilul amator
Care-si respecta al sau gât
E buna apa de izvor
Dar ca uzaj extern. Atât!

Popei Man

Popa Man e om cu cap,
Bere bea-n polobocel;
Doar nu-s capra, zice el,
Sa ma multumesc c-un tap.

Sa cred

Sa cred nu stiu în care Dumnezeu
Si cui sa ma închin nu am habar,
Dar am crezut si crede-voi mereu
În Arta, în Moldova si-n Cotnar.

Suav, amurgu…

Suav, amurgu-si lasa rugina în pahare,
Miresmele gradinii în noi se raspândesc
S-a desfundat clondirul cu vin moldovenesc,
Mai toarna, cârciumare, mai cânta, lautare!

Sfrijita ca o Sfânta Vineri

Sfrijita ca o Sfânta Vineri
Mi-a spus o baba: la români,
“Babeasca” place mult la tineri,
Pe când “Feteasca” la batrâni.

Si astazi

Si astazi, ca-n atâtea seri
Când pivnita-i adânca,
Taria vinului de ieri
Ne urmareste înca.

Unui antialcoolic

Oare nu-ti mai amintesti,
Vorba din batrâni lasata?
Din betie te trezesti,
Din prostie niciodata.

Consolare

Doua lucruri mai alina
Al meu chin si a mea boala:
Damigeana când e plina
Si femeia când e goala.

Dar nu trebuie ascuns ca Pastorel si-a pus totusi o întrebare dificila careia i-a dat si raspuns:

Ce e femeia?

Va fac si eu o marturie
(De-aude mama, ma despica):
Femeia-i ca o jucarie
-De umbli mult la ea… se strica!
Aceasta se pare ca a fost ultima epigrama pe care a scris-o fiind internat in spital pe Dealul Viilor, dupa trei zile a si murit:
Culmea ironiilor
De rasul copiilor
Sa pui cap betiilor
Pe Soseaua Viilor.
Cu alta ocazie o sa mai scriu din retetele lui.
Astazi doar atat.

2 comentarii:

pansy spunea...

si eu sunt o fana a lui pastorel !

Mari spunea...

Cand timpul liber imi v-a permite, am sa mai postez cate ceva.

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails