Rostopasca


După o iarnă care părea că nu se mai termină, acum, la mijloc de aprilie, începe să înflorească rostopasca (Chelidonium majus). Este vremea ca, în zilele însorite, culegătorii de plante medicinale să-şi completeze încă de pe acum "arsenalul" casnic al plantelor de leac. Numită popular şi crucea voinicului, iarba rîndunelei sau negelariţă, rostopasca a fost folosită încă din antichitate pentru vindecarea bolilor de ficat şi de piele.

În scopuri terapeutice, de la rostopască se utilizează doar ramurile şi tulpinile tinere, culese în timpul înfloririi, fără rizomi şi rădăcini. La locul de tăiere al plantei apare latexul, un lichid galben sau brun-portocaliu. Mirosul este neplăcut, iritant, iar gustul amărui. În timpul recoltării, mîna trebuie protejată cu mănuşi, pentru ca pielea să nu se îngălbenească de la sucul plantei. O măsură de protecţie importantă este ca mîna să nu fie dusă la ochi, deoarece rostopasca este foarte iritantă.

Rostopasca ajută la purificarea şi formarea sîngelui
Alcaloizii din rostopască, 12 la număr, au mai multe acţiuni farmacodinamice. În special chelidonina şi homochelidonina au acţiune similară morfinei, avînd acţiune sedativă şi narcotică asupra centrilor nervoşi superiori. Sanguinarina are acţiune excitantă asupra centrilor medulari. Cheleritrina stimulează peristaltismul intestinal şi contracţiile uterine. În schimb, chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine şi a altor organe, avînd acţiune antispastică de tipul papaverinei, prezentînd avantajul unei toxicităţi mai reduse. Ceaiurile din rostopască au acţiune depurativă (curăţă sîngele) şi hematopoetică (ajută la formarea sîngelui). Planta este recomandată, asociată cu urzici şi mlădiţe de soc, bolnavilor de leucemie. Numai că trebuie să se bea minimum 2 l/zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el să poată da rezultate bune.

Un leac excelent contra afecţiunilor hepato-biliare
Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din rostopască au acţiune coleretică (favorizează eliminarea bilei) şi colagogă (stimulează secreţia de bilă), fapt cunoscut în medicina populară încă din timpuri străvechi, fiind utilizate în afecţiunile hepato-biliare, colecistopatii şi în ciroza hepatică iniţială.
Cu toate că, folosită în doze mari, rostopasca este toxică, provocînd vome, colici abdominale, purgaţii, scaune cu sînge şi ameţeli, oamenii de la ţară o folosesc de sute de ani, ştiind să‑i valorifice virtuţile vindecătoare, numeroase şi foarte eficiente în tratarea bolilor de splină, de fiere şi de ficat. Remediile din această plantă sînt folosite pentru liniştirea durerilor de ficat, stimularea funcţiei hepatice, drenarea căilor hepatice şi biliare, creşterea şi eliminarea secreţiei biliare, refacerea celulei hepatice şi secreţia externă a pancreasului.

Rostopasca este un leac de încredere în bolile hepatice grave, dacă se foloseşte în forma homeopatică. Curăţind atît sîngele cît şi ficatul, ea are o influenţă dintre cele mai bune şi asupra metabolismului. Pusă în vin (30 g plantă uscată macerată, timp de 1-2 ore, în 1/2 l de vin alb), înlătură icterul.
Ceaiul de rostopască se face dintr-o lingură de plantă uscată la 200 ml de apă clocotită. Se lasă 10 minute la infuzat, apoi se strecoară şi se beau 200 ml în fiecare zi. Nu se bea tot ceaiul deodată, recomandarea fiind să se ia o lingură cu ceai la fiecare 3 ore. Cura durează în funcţie de cît de gravă este afecţiunea: 2-3 zile pentru afecţiuni uşoare şi 7-10 zile (5 zile la copii) pentru cele mai grave, cum sînt hepatita. Acţionează eficient atît în tratamentul hepatitei A, cît şi al hepatitei B. Cura poate dura mai mult timp doar cînd rostopasca este în amestec cu alte plante. Asociată cu sunătoare, coada şoricelului şi turiţă mare, dă un ceai cu efect excelent în toate bolile de ficat.
În tratamentul cirozei, se poate folosi şi un amestec de tincturi din rostopască, armurariu şi pedicuţă, în proporţii egale. În tratamentul dischineziei biliare se face un amestec din 1/2 lingură tinctură de rostopască, 1/2 lingură tinctură de anghinare, o lingură tinctură de sovarv şi 1/2 l de apă. Se ia jumătate de pahar, pe stomacul gol, înainte de masă.

Stimularea digestiei şi scăderea colesterolului
Pentru stimularea digestiei şi îmbunătăţirea asimilaţiei de vitamine şi minerale, se ia sub limbă, înainte de masă, puţină pulbere de rostopască amestecată în pulbere de cimbrişor. Pulberea se obţine din plantă uscată şi măcinată fin cu rîşniţa de cafea. Doza la adulţi este de un vîrf de cuţit (0,5 g), de 3 ori/zi. Se ţine sub limbă 10‑15 minute, apoi se înghite cu apă. La copii, doza se reduce la jumătate, la o treime sau un sfert.
Un articol interesant din editia online a Evenimentului.
O combinaţie de plante foarte utilă în scăderea colesterolului este din rostopască, frunze de mesteacăn şi anghinare. Se fac tincturi din aceste plante, separat, apoi se amestecă în părţi egale. Se ia o linguriţă din amestecul de tincturi în 100 ml de apă, înainte de fiecare masă, timp de 30 de zile.

Efecte antitumorale
Cercetări recente au dovedit că sanguinarina din rostopască are efecte antitumorale. Aceasta opreşte dezvoltarea tumorilor şi, în timp, determină retragerea lor. Pentru aceasta, se fac aplicaţii externe cu tinctură de rostopască: se pun 20 linguri de pulbere într‑un vas şi se adaugă alcool de 75E (3 părţi alcool alimentar de 96E şi o parte apă) atît cît să cuprindă pulberea. Se lasă la macerat 10 zile, apoi se stoarce şi se filtrează. Pentru a putea fi aplicat pe piele, extractul se pune într‑o farfurie şi se lasă o zi la evaporat, pînă cînd se obţine o pastă închisă la culoare, care aderă pe piele şi cu care se unge zona afectată.
Cataracta si petele pe cornee pot sa dispara treptat cu ajutorul ei.
Sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinind ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se exercita totusi asupra ochilor.

Faţă de arsenalul de principii active existente în rostopască, la ora actuală această specie este insuficient valorificată pentru fitoterapie, intrînd doar în compoziţia ceaiurilor hepatice.

Cum se obţine căderea negilor?
Extern, planta se foloseşte pentru cicatrizarea unor răni în cazul bolilor de piele şi, mai ales, în tuberculoza pielii: 30 g pulbere, 15 g lanolină, 15 g vaselină şi 10 picături de acid fenic. Se unge rana şi se lasă pansamentul 2-3 zile, după care se schimbă, repetîndu-se pînă la vindecare.
Pentru căderea negilor, se utilizează sucul proaspăt din tijele de rostopască. Acesta se aplică de 3 ori pe zi, în straturi succesive, timp de 2-3 săptămîni. Treptat, negii îşi schimbă culoarea, scad în dimensiune şi apoi cad. Este bine ca tratamentul să continue încă 5‑7 zile după căderea negilor.

Atenţie la toxicitate!
Deşi este în nomenclatorul de plante medicinale al Plafar, rostopasca în doze mari, administrată intern, poate fi extrem de toxică. Depăşirea dozei interne, de 1-2 linguriţe infuzie (0,5-1 la sută) la 3 ore, poate provoca intoxicaţii manifestate prin arsuri în gît, greţuri, vărsături, diaree şi urinare cu sînge, dureri de cap, ameţeli, delir, halucinaţii, respiraţie încetinită, congestie pulmonară, asfixie şi chiar moarte. La primele semne de intoxicaţie, bolnavul trebuie dus la medic. Se acţionează prin provocarea de vărsături (cu multă apă caldă), apoi cu ceaiuri de nalbă şi stimulente respiratorii.



4 comentarii:

Silvia spunea...

Mari,foarte interesant.
Te asteapta niste premii la mine pe blog.
Te pup.

Mari spunea...

Multumesc pentru apreciere si pentru premii!

Anonim spunea...

Buna ziua. Doriti un schimb de link cu www.retete-sanatoase.ro ? Astept un email de la dumneavoastra pe adresa office@retete-sanatoase.ro . O zi buna.

Anonim spunea...

Cum se recolteza.cum se usuca si cum se prepara ?

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails