Timpul, bata-l vina...



Mi-am neglijat blogul atata timp din lipsa de ...timp!
Dar a sosit momentul sa va povestesc despre frumoasa, deosebita, relaxanta mea intalnire cu "gustoasele mele dragi". Observati ca nici de data asta nu e vorba de vreo reteta!
La inceputul lunii iulie, mai exact intre 6si 8 iulie a avut loc intalnirea anuala a prietenilor da pe forumul blogurilor gustoase. E deja statutar ca ne intalnim in fiecare an la Alba Iulia.
Mai multe sau mai putine ne mai intalnim si la Bucuresti de cate ori putem, dar odata obligatoriu atunci cand vin Gaby si Mone in BucurestIi.
Eu astazi o sa va povestesc cum a decurs intalnirea de la Alba Iulia. Sigur ca si Sidy, Medy si Doina Varga au scris pe blogurile lor despre aceasta intalnire, cu pozele lor si cu simtamintele lor, dar parca si eu mai am cate ceva de spus.
Vineri 06.07.2012 la ora 7,00 m-am infiintat la autogara Militari impreuna cu prietena mea Leontina si cu doua gustoase: Doina Ghidu si Iuliana Ionescu. Cu o saptamana inainte Iuliana si cu mine rezervasem patru locuri pentru cursa Bucuresti-Satu Mare de la ora 7.30 la firma Fanny. Asteptam sa ne vina randul sa platim soferului drumul si ...surpriza...nu eram pe diagrama cu locuri rezervate. Dupa parlamentari cu soferul Iuliana se zorea sa scoata bagajele din autocar. I-am spus sa astepte sa termine soferul cu rezervarile si apoi o sa vedem ce facem. Draga de Iuliana transpirase toata desi inca era racoare, doar era ora 7.00. Dupa ce s-au urcat in autocar toti cei cu locuri rezervate am urcat si noi si inca o doamna care patise aceiasi poveste. Si chiar dupa asta tot au mai ramas locuri libere in autocar care nu s-au ocupat nici la Pitesti, statia urmatoare. Deci dragul de sofer putea sa ne scuteasca de emotiile prin care am trecut pentru ca stia cate locuri are autocarul si cate persoane erau trecute in diagrama, dar asta-i romanul.....(numai unii dar sunt mai numerosi decat cei corecti si cinstiti).
Drumul cu autocarul a fost foarte frumos ca am mers pe frumoasa vale a Oltului si confortabil in acelasi timp, autocarul fiind dotat cu aer conditionatsi chiar cu un DVD la care soferyul a pus muzica mai mult orientala(bine ca n-au fost manele). Dupa aproape 3ore si vreo 30 de minute am facut un popas de 1/2 ora undeva intre Ramnicu Valcea si Sibiu. Ni se facuse deja foame si am coborat sa mancam si sa ne dezmortim un pic.


Eu si Leontina


Peisajul inconjurator al popasului

Si Iuliana careia ii mai trecusera emotiile.
Doina era fotograf, asa ca lipseste, dar va fi si ea curand.
<><><><><><>
<> </>
</></></></></></> <><><><><><>
</></></></></></>
Adăugaţi o legendă
Adăugaţi o legendă

Avem si musafiri la masa.
Dupa ce am trecut de Sibiu si apoi de Sebes am simtit ca ma cuprind emotiile intalnirii cu Anena(Mariana Tutelea) care urma sa ne astepte la autogara ca sa ne conduca la pensiunea unde vom fi cazate. Merita sa spun ca Anena a fost o gazda excelenta de fiecare data si ca a facut tot ce i-a stat in putinta, ea si familia ei, ca sa ne simtim cat mai bine. Din nefericire de emotii am uitat sa imortalizam momentul. La pensiune deja sosisera mai multi dintre prieteni. Iuliana Tarnoveanu din Craiova sosise chiar noaptea si avea camera asigurata la pensiune unde a mers sa se odihneasca.



Iuliana Tarnoveanu

Mai erau prezenti Doina si Nicu Varga din Timisoara
Marta Gabriela Abdelhafiz si sotul ei Mone, vara sunt din Bacau iar iarna din SudanAlaturi de Alina 42 din Bucuresti


Maria Mihalache(Medy) cu verisoara ei Camelia din Otopenisi cu Pusi de pe Bucataras.ro din Bucuresti


Si noi Iuliana Ionescu , Doina Ghidu, Mariana Scarlat si Leontina Nedin.
Dupa ce ne-am dusat, ne-am odihnit putin iar afara a tras o rapaiala de ploaie de vara de vreo 1/2 ora, ne-am intalnit cu toata familia Anenei ca sa mergem impreuna la Conacul Secuiesc din Coltesti.

Masinile ne asteptau





Am ajuns!

Aici ne-am intalnit si cu Vali si Sidy Toncean, foarte importanti pentru mine si Leontina pentru ca ei ne-au dus cu masina peste tot in zilele urmatoare.







Conacul Secuiesc si imprejurimile lui sunt nemaipomenit de frumoase, de aceea ne-am imprastiat repede sa facem poze ca sa imortalizam si sa luam cu noi cat mai multe amintiri. Dar cel mai mult m-a impresionat un munte ce se vedea in dreapta conacului si care arata asa cum ii este si numele URIASUL ADORMIT.






Cand am ajuns acasa am cautat pe net legenda care vorbeste despre acest urias. Asa am aflt ca in tara noastra
mai sunt munti care poarta acest nume si multe legende legate de uriasi.
Sa v-o spun pe cea legata de acest munte:
Se spune ca in timpuri indepartate , cand se luptau uriasii cu zanele pentru domnie si stapanirea acestui pamant, mai marele uriasilor ,avea un fecior foarte puternic, caruia ii placea sa lupte cu ursii si bourii. Odata, inoptat prin padure, se culca sub o salha, de brad. Cand luna isi asternea lumina in timpul noptii, feciorul este trezit de vocea calda si suava a unei zane , careia tatal sau ii jurase moarte. De acum inainte , pe feciorul uriasului, nimic nu il mai poate impaca, singurul dor pe care il avea, era sa plece in codru, sa-si vada frumoasa zana, care-I devenise iubita. Intr-o zi , tatal sau il urmareste si-si gaseste feciorul chiar in bratele zanei. Atunci, uriasul strapunse fata cu sabia, in clipa urmatoare, cazu si el ucis de pumnalul fiului sau. Deodata, tunetele si trasnetele cerului, cuprinsera muntii si vaile, pamantul se despica si-i inghitii pe cei doi indragostitii, pentru totdeauna, in timp ce limbile de foc trimise din adancuri, impietrira parintele ucigas , facandu-I stana de piatra, care se vede si astazi si care se cheama DETUNATE.
Acum cautand am gasit si un filmulet pe Youtube.
Dupa ce am haladuit in sus si-n jos in jurul conacului, am facut cate poze am vrut, ne-am indreptat spre conac unde ne -au intampinat doi ospatari.



iar inauntru o masa aranjata sarbatoreste. Au urmat alte poze cu interiorul conacului, iar Medy mai curioasa a facut o vizita si in pivnita conacului.



Fiecare a comandat ce a vrut dupa ce am consultat meniul.
In curand masa s-a umplut de bunatati.









O poza de grup la plecare.
Pe drum ne-am oprit sa admiram un frumos castel in constructie. Castelul Cavalerilor.
Pentru ca am obosit ma opresc aici. N-am pus nici jumatate din pozele ce le aveam din aceasta prima zi si tot am impresia ca am omis multe amanunte. Zilele urmatoare am sa continui povestea intalnirii de la Alba Iulia.

15 comentarii:

Unknown spunea...

Am admirat,cu placere,inca o data,pozele si am citit,tot cu placere,povestea.Astea,pe fundalul muzical,pe care l-ai pus pe blog,Mari!

In bucatarie la Sidy spunea...

In sfarsit am aflat legenda Uriasului adormit !!!
Multumesc Mari .
Cu aprobarea ta, am sa o pun si la mine pe blog, dar...rostita( legenda) de tine.
Te tzuc si astept continuarea !

maria mihalache spunea...

Nu avem cum sa uitam niciodata aceste Intalneli de la Alba-Iulia............sunt minunate!

Mari spunea...

Camy multumesc de vizita!Ma bucur ca ai recitit povestea, e cam aceiasi ca si pe Netlog.Fondul muzical e meritul lui Adrian. Eu i-am spus ca vreau Brian Adams si el l-a pus.

Mari spunea...

Sidy draga sigur ca o poti pune! Nu e inregistrata la ficiul de marci! hahahahaha

Mari spunea...

Medy si pozele astea minunate ne ajuta sa ne amintim si sa nu uitam!

Doina G spunea...

Minunat Mari! Iar muzica se potriveste foarte bine cu legenda Uriasului!...

Mari spunea...

Doina multumesc pentru poze!

Rex_58 spunea...

Va multumesc , peisajele sunt superbe ...

Eugenia Munteanu spunea...

Am revazut cu placere blogul tau.... minunat...as vi vrut sa vin si eu cu voi... la Coltesti n-am fost niciodata...dar o sa incerc sa ma duc... felicitari pentru minunatele poze...

Mari spunea...

Eugenia am fost foarte fericita ca te-am cunoscut! Cand ne mai intalnim, poate ne insotesti in fiecare zi! Nici la conac n-ai fost?

Mari spunea...

Domnul Dabija va multumesc de vizita! Ma bucur ca v-a placut!

maria elena spunea...

Foarte frumos Mari! Te pupic.

maria mihalache spunea...

Te-am mai vizitat si astazi si am citit cu mare placere povestea ta.Frumoase amintiri.
Pup cu drag!

Anonim spunea...

Toate bune si frumoase, draga doamna, cu mentiunea ca citatul cu viata care nu valoreaza nimic...apartine lui Andre Malraux. Faceti corectarea, e pacat...

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails