Cum... am uitat să vi-l prezint pe Maxi




Trebuie să-l cunoaşteţi pe Maxi!
El este pisoiul nostru răsfăţat şi drag, pus toată ziua şi mai ales noaptea, pe tot felul de şotii!
Plăcerea lui cea mai mare, când nu doarme în braţele lui Alex, sau nu se-ntinde pe hârţoagele mele, sau pe tastatura calculatorului şi se pisiceşte să-l mângâi, este să stea pe pervazul geamului de la bucătărie şi să urmărească vrăbiile şi guguştiucii cărora le pun eu de mâncare.
Din când în când, urmărirea e plină de succes. Adică reuşeşte să prindă câte o prostuţă de vrabie care nu zboară destul de repede atunci când se năpusteşte el spre ea, după ce a pândit-o cu răbdare pe ea şi pe surorile ei şi câte o jumătate de oră. Săracele vrăbiuţe!
Ca orice animal de companie, are un stăpân pe care-l recunoaşte şi-l îndrăgeşte necondiţionat, pe Alex. Eu nu sunt decât persoana care-l îngrijeşte şi care-i dă să mănânce. Nu mă bagă în seamă decât atunci când Alex lipseşte de acasă, când îi este foame şi castronelul este gol sau când vine un miros de ceva bun din bucătărie şi vrea să ştie ce este, pentru că el nu mănâncă decât mâncare uscată dar gustă de pe degetele mele tot ce-i gâdilă papilele gustative.
Fac excepţie de la regulă: gălbenuşul de ou şi şunca de Praga. Astea da, astea îi plac! Dar nu prea des şi nici în cantitate prea mare.
Vi s-a părut că l-am lăudat? Am însă şi poveşti neplăcute despre frumosul nostru pisoi.
Când vine fica mea la mine, Maxi stă închis pentru că o zgârie şi o muşcă de o face praf şi mai am şi câţiva vecini cărora le e frică de el pentru că i-a muşcat.
Şi pe mine mă muşcă dacă îndrăznesc să mă duc să-i trezesc stăpânul. Când sună ceasul lui Alex, Maxi se şi postează în uşă, să nu cumva să-ndrăznesc să intru să-l trezesc. Dacă n-am ţinut cont de avertismentul lui şi am îndrăznit totuşi să intru să-l trezesc, cum am întors spatele să plec, m-a şi muşcat de picioare. Acum doar se face că mă muşcă, dar când era mai mic, aveam picioarele pline de muşcături şi zgârieturi.
Am să mai scriu şi altădată despre frumosul nostru pisoi, care e o corcitură între un maidanez şi o birmaneză.

7 comentarii:

maria elena spunea...

Tare dragalas, Maxi, cum sa nu-l indragiti?

Mari spunea...

E adevarat, Mariela.
Tocmai ne-am alergat un picut, ca i-am schimbat patul lui Alex si nu m-a lasat deloc. Se-nfoia sa sara la bataie cu mine. Bine-nteles ca a luat-o din mers!

Another spunea...

Maxi ăsta pare un pezevenghi fără pereche! Doamne, cât de mult îmi plac pisicile, iar Maxi este un exemplar absolut superb! :-)

Mari spunea...

Another, nici cu Basescu tau nu mi-e rusine. Si el e o figura! Multumesc pentru compliment, a crescut inima-n mine de placere!

Another spunea...

Băsescu al meu este şi el un mare pezevenghi! Dar acum am început să-l strig în şoaptă, să nu creadă lumea că s-a mutat Dictatoru' la mine! Mă şi pomenesc că-mi dă lumea foc la casă, Doamne-fereşte! :-))))

Mari spunea...

Imi pare rau de incovenient! ha,ha,

dian@ spunea...

frumos mai esti Max...si ai niste ochi frumosi.

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails